PREZENTARE

Nădrag este o comună situată în județul Timiș, Banat, România,  formată din localitățiile Nădrag (reședința) și Crivina.
Conform recensământului din 2011, populația comunei este de  2836 locuitori.

Istoric

Prima atestare documentară a Nădragului datează din 1364, după cum reiese dintr-un raport al capitlului din Arad care spune că în acel an era proprietate regală. O altă menţiune din Evul Mediu este cea din 1548, când regina Isabela face mai multe donaţii prefectului de Timiş Petru Petrovici în judeţul Severin. Aici a existat şi o cetate care a fost distrusă în epoca turcească.

Există indicii că minele de la Nădrag au fost exploatate încă din cele mai vechi timpuri. Însă mineritul modern din zonă începe abia în 1845, atunci când o firmă vieneză construieşte atelierele de prelucrare a fierului Zsidóvári vasgyár (Societatea de fier din Jdioara) cu sediul la Nădrag. Localitatea s-a dezvoltat pe seama acestei activităţi industriale şi s-a reînfiinţat pe locul vetrei mai vechi a satului. La început fabrica a angajat colonişti germani trimişi în Banat de societatea vieneză, dar mai târziu au sosit şi slovaci, maghiari, români şi chiar ţigani, fiecare grup formând o colonie proprie. Cu toate acestea, majoritatea lucrătorilor şi minerilor a rămas germană.

În 1865, din motive necunoscute, locuitorii din Nădrag au incendiat peste 800 de hectare de pădure dintre Nădrag şi Crivina, reducându-se astfel suprafaţa împădurită care atunci acoperea în mare parte teritoriul comunei. În 1872 societatea minieră devine Societatea Industrială a fierului Nădrag şi îşi continuă dezvoltarea. Astfel, între 1880-1923, sunt construite furnale, oţelărie, turnătorie, laminor, uzină de valţuri, uzină de maşini, fabrică de maşini şi unelte agricole.

După unirea Banatului cu România uzina se reorganizează şi devine parte a societăţii „Titan – Nădrag – Călan”. La 1938, această societatea avea aproape 5.000 de angajaţi, o bună parte din ei la Nădrag. În perioada interbelică se dezvoltă secţiile siderurgice şi se aşează la Nădrag tot mai mulţi români, care ajung să deţină majoritatea relativă în anii 1940.

După cel de-Al doilea Război Mondial, Nădragul şi uzinele sale vor fi dezvoltate în cadrul planului de industrializare a ţării după principiile economiei centralizate. Uzina „Ciocanul” devine cea mai importantă din zonă şi atrage tot mai mulţi locuitori. În decursul a două decenii populaţia Nădragului aproape că se dublează, iar localitatea începe să aibă tot mai mult trăsăturile unui mic oraş industrial în devenire. În plus, cercetările au pus pus în evidenţă în zonă rezerve de minerale utile: aur, argint, cobalt, crom, uraniu, pe lângă cele de fier, plumb şi zinc exploatate mai demult. Apogeul dezvoltării industriale are loc în anii 80, iar după Revoluţia din 1989, are loc închiderea întreprinderii siderurgice, urmate de o explozie a şomajului şi implicit de exodul locuitorilor către alte localităţi.

Repere istorice

 –1364 – prima atestare documentară a localităţii sub numele de  Nodrag, ca proprietate regală maghiară;

– 1548-1607 – sunt amintiţi diferiţi proprietari ai cetăţii Nodrag;

– 1845 – au fost construite ateliere de prelucrare a fierului de o societate vieneză (Zsidóvári vasgyár);

– 1872 – Societatea de Fier din Jdioara devine Societatea Industrială a fierului Nădrag;

 1865 – din motive necunoscute, locuitorii Nădragului incendiază peste 800 de hectare între Nădrag şi Crivina;

– 1890 – Nădrag era reşedinţă de comună cu 1726 locuitori;

– 1880-1923 – întreprinderea Ciocanul din Nădrag avea furnale, oţelărie, turnătorie, laminor, uzină de valţuri, uzină de maşini, fabrică de maşini şi unelte agricole;

– 1927 – a fost reconstruită hala laminorului de tablă;

– 1938 – societatea Titan – Nădrag Călan asigura peste 4.900 locuri de muncă;

– 1956-1980 – au fost puse în evidenţă în zonă rezerve de minerale utile: aur, argint, cobalt, crom, uraniu, pe lângă cele de fier, plumb şi zinc exploatate mai demult, iar uzina „Ciocanul“ devine cea mai importantă întreprindere din zonă;

– 1990 – comuna avea 5.000 de locuitori;

– 2002 – Nădragul (cu Crivina) mai avea doar 2.966 de locuitori;

Așezare

Comuna Nădrag este situată în partea de nord-est a județului Timiș, în apropierea vârfului Padeș din Munții Poiana Ruscă.

Nădragul se învecinează în partea de nord-vest cu satul Hauzești-comuna Fârdea, și cu localitățiile Gladna și Tomești- satul Luncani. În partea de răsărit, localitatea se învecinează cu Obreja, reședința comunei cu același nume. În partea sud-vestică, Nădragul este mărginit de satele Tincova, Jdioara și Criciova, iar spre vest de satul Drinova- comuna Bîrna.

Așezarea e străbătută de pârâul Padeș, ce primește afluenți micile cursuri de apă Cornet, în apropierea centrului localității, Izvodea, în chiar centrul acesteia, Haiduca , la circa 500 m în aval Nădrăgelul, tocmai la ieșirea înspre satul aparținător Crivina. De la ultima confluență se formează apa Nădragului, așa cum este cunoscut în documente, care se varsă în râul Timiș între satele Jdioara și Criciova.

Distanța dintre localitate și vârful Padeș este de aproximativ 20 km, ea se poate lesne parcurge, în bună măsură pe un drum forestier pietruit, practicabil în general pentru orice tip de autovehicul până la locul denumit Dâmbul cu Fier unde se află amplasată cabana “Căpriorul”. Din vârful Padeș, la poalele căruia sălășluiesc așa numitele galerii de coastă (vechile mine), locuri de extracție, altădată a minereului de fier, se deschide o frumoasă panoramă de unde, pe timp de vară, când cerul e senin, se poate contempla verdele închis al înălțimilor montane coborând în trepte line spre câmpie. Întinsa câmpie bănățeană se distinge limpede, marcată de șerpuirea molcomă a Timișului, în toată amploarea ei, între Caransebeș – Lugoj – Timișoara, de la înălțimea de 1380 m, unde se află postul trigonometric al masivului muntos.

Alte amănunte de peisaj relevă iubitorilor de drumeție panorama dinspre Făget – Coșava – Deva – Hunedoara, sesizabile la rotirea privirii spre nord.

  • Distanțe: 90 km față de municipiul Timișoara, 30 km față de municipiul Lugoj și 30 km față de Făget
  • Altitudine medie în localitate: 230-250 m
  • Cel mai jos punct de pe raza localității: Satul Crivina, 168-170 m
  • Cel mai înalt punct de pe raza localității: Vf. Padeș (1380 m)

 

Relief

Situată în zona montană a județului Timiș, la poalele vârfului Padeș, localitatea Nădrag posedă un relief în general deluros, cu pante mai mult abrupte și doar pe alocuri line. Solul e deteriorat și de faptul că întregul masiv Poiana Ruscăi este construit din șisturi cristaline, în care de multe ori se întâlnesc infuzii granitice, grenodioritice și pe alocuri calcaroase, ce prezintă atracții deosebite.

Acest masiv muntos apare de departe ca un scut bombat la mijloc, unde se înalță vârful Padeș. Acesta a constituit în vremuri de restriște loc de refugiu al locuitorilor din împrejurimi din fața năvălitorilor străini.

Masivul muntos, în întregul său cât și în împrejurimile immediate a localității, ascunde în subsol numeroase bogății: fier mangan, aur, plumb, zinc, marmură, calcar, dolomite, etc.

În această zonă Nădrag – Obreja – Crivina –Tincova – Fârdea, cercetările geologice întreprinse îndeosebi în perioada anilor 1956 – 1980 au pus în evidență însemnate rezerve de minerale utile: aur, argint, cobalt, crom, uraniu, pe lângă cele de fier, plumb și zinc exploatate mai de mult. Cercetările miniere au dovedit că pe valea Nădragului și Cornertului s-au depus în permanență sedimente, în mod deosebit în zona de confluență a pârâurilor Padeș și Cornet, fapt ce a făcut ca în locul mlaștinilor existente în aceste văi să se formeze un sol aluvionar, pe acesta de o parte și de alta a cursurilor de apă fiind dispuse așezările omenești.

Suprafața conunei este de 11.706 ha. Din care 637 ha reprezintă teren agricol (arabil 247 ha).

Există în comună două tipuri de sol :

  • sol montan podzolic, superficial format din roci cristaline și calcaroase, circa 140 de ha, erodat, acoperit de pajiști;
  • sol aluvionar, format din materiale aluvionare laterogene transportate în urma eroziunii la baza pantelor unde a fost depus în apa freatică, 1.5 – 2 m adâncime. El deține cantități mici de humus, în strat de circa 35 cm pe o suprafață de aproximativ 72 ha, ocupată de fînețe.

Hidrografia

Localitatea Nădrag, se află situată în cea mai mare măsură pe terenul celor două pâraie mai mari Padeș – Cornet, ce izvorăsc din masivul muntos Poiana Ruscăi. Padeșul izvorăște chiar din apropierea vârfului (1378 m), în locul numit 7 izvoare. Lungimea sa, socotită de la izvoare, este de circa 34 km, incluzând și partea de la confluența cu Cornetul până la Jdioara, Criciova, unde se varsă în Timiș sub denumirea de pârâul, sau apa Nădragului .

Colectând și ceilalți afluenți mai mici – Izvodea, Haiduca, Nădrăgel și la ieșirea din Crivina, pârâul Jlatina, apa Nădragului nu seacă niciodată, deși în verile secetoase debitul său scade foarte mult.

Întregul bazin de recepție a pârâului Nădrag cu afluenții săi ocupă 164 kmp, ceea ce reprezintă o densitate a rețelei hidrografice între 0,7-0,8 km/km cursul principal având, așa cum am arătat, lungimea de 34 km.

Direcția de scurgere este la început spre vest până la confluența Padeș – Cornet, apoi cursul se îndreaptă puțin spre nord – vest, iar înainte de localitatea Crivina face o cotitură de aproape 90º, îndreptându-se în direcția sud-vest până la vărsarea în râul Timiș.

Albia râului este relativ stabilă, având pe anumite porțiuni maluri abrupte mai adânci, malul drept pe teritoriul comunei și chiar în aval până în Crivina este consolidat, datorită faptului că pe distanță de circa 10 km scurgerea sa este aproape paralelă drumul Județean Lugoj – Nădrag, ce necesită periodice lucrări de întreținere.

Lățimea pârâului Nădrag variază foarte mult, de la 1–2 m la izvoare, până la 10–11 m cît este în localitate iar înălțimea sa (panta de scurgere) este de 250 m/km.

Adâncimea apei în condiții normale nu depășește 1 m, decât în anumite locuri unde, datorită înclinației de scurgere s-au format cascade, iar rocile au fost dislocate.

Debitul râului Nădrag variază și el raportat cu anotimpurile, fiind mai mare primăvara și la începutul verii, influențat atât de ploi, cât și de topirea zăpezilor din munți. În timpul verii, până toamna târziu debitul este mai scăzut, însă apa nu seacă complet niciodată pe întregul traseu. Alți afluenți mai mici, își pierd debitul în cursul perioadelor de secetă.

Uneori când sunt ploi puternice, torențiale de vară repezi și abundente, își depășește matca, provocând adevărate masacruri, mai cu seamă în aval de localitate. Aceste ieșiri din matcă sunt însă scurte, rar depășesc 8-10 ore.

Pentru măsurarea cotelor apelor au fost înființate pe teritoriul localității două posturi de măsurare, unul pe Cornet și unul pe Padeș, care au funcționat până în anul 1970, de când a rămas în funcționare un singur post, cel de la confluența Padeș – Cornet în amonte de pod, înzestrat cu o masă de control.

Flora și fauna

În componența vegetației naturale spontane din munții Poiana Ruscăi, deci inclusiv în zona Nădragului, se întîlnesc elemente aparținând celor mai variate domenii floristice ca de pildă: elemente specifice Europei centrale (pădurile de fag), Europei răsăritene (stepele cu graminee), cele mediteranene (castanul comestibil, liliacul sălbatic) elemente din ținuturie sub carpatice (coniferele – molidul în special) precum și elemente din ținuturile Peninsulei Balcanice, câteva specii de stejari, cerul, gârnița.

Alte specii se păstrează din vremurile glaciației cuaternare (afinul, jepii), îndeosebi în zona Padeșdar și pe Cornet. În mod cu totul deosebit, în imediata apropiere a vârfului Padeș, în zona Nădrag – Rușchița, se întind mari suprafețe cu afine negre și roșii.

Localitatea Nădrag se situează în zona forestieră a județului Timiș, ce se întinde din vecinătatea Lugojului (limita inferioară), până pe înălțimile muntoase (limita superioară).

O dată cu creșterea altitudinii, prin schimbarea condițiilor climatice, după cum se cunoaște, se schimbă și componența pădurii. Unele specii forestiere urcă la o anumită înălțime, cedând mai sus în mod treptat locul altor specii.

Zona pădurii se împarte astfel pe vertical în trei subzone: subzona stejarului, subzona fagului, subzona coniferelor. Aceasta este succesiunea normală, care se păstrează și în acești munți ca pe întregul teritoriu al României.

În unele părți însă (aceasta și în zona Padeșului din cauza unor condiții locale de climă și orientare a versanților, au loc inversiuni între etaje, mai ales de la trecerea de la una la alta.

Astfel, uneori fagul coboară și stejarul urcă, alteori fagul urcă până la limita superioară a coniferelor.

  • Subzona stejarului, relief între 150 – 500 m altitudine, aici cresc specii de stejari, din care cele mai răspândite sunt gorunul, cerul și gârnița. Acestea se întind în dreapta luncii Crivinei, unde pădurea este formată preponderent din aceste specii de arbori. Ele predomină și în pădurea Nădrăgel. În asociație cu stejarul dăinuie și alte specii ca : ulmul, carpenul, frasinul, teiul și chiar fagul, care coboară uneori din etajul imediat superior. Aceste specii se găsesc în zona Nădrăgel, Cornet și chiar Padeș. La Nădrag pot fi întâlniți și feluriți arbuști: alunul, cornul și sângerul;
  • Subzona fagului este intermediară între zona stejarului, cu care se amestecă la limita inferioară și subzona cuniferelor, cu care se amestecă la limita superioară. Așa cumcunoaștem din Geografia României, pădurile de fag cele mai întinse se găsesc în dealurile subcarpatice, în Podișul Sucevei, în dealurile înalte din podișul Moldovei, în munții Banatului, masivele joase ale Carpațiilor Apuseni, Poiana Ruscăi, Podișul Someșan, sud-estul Podișului Transilvaniei. La Nădrag se întind mari păduri de fag, mai în toate zonele comunei. În ultimii ani a început o intensă exploatare a acestei prețioase bogății a zonei. În asociație cu fagul, dar la partea inferioară a subzonei cresc carpenul, gorunul, teiul în suprafețe destul de întinse în jurul Nădragului și a satulului Crivina, iar mesteacănul a prezentat în mai mare măsură în zona Dâmbul cu Fier-Regeu.
  • Subzona coniferelor urmează deasupra zonei fagului, de regulă ocupă suprafețe situate între 600 – 1500 m altitudine, spre deosebire de Carpații Orientali, unde se întinde de la 1200 până la 1800 m altitudine. La Nădrag această subzonă este situată în apropierea Padeșului, la 1200 – 1300 m altitudine. Se găsesc aici bradul, molidul, pinul, laricele (larița).
  • Zona alpină, care în România ocupă înălțimi de peste 2000 m, este prezentă și în munții Poiana Ruscăi, în apropierea vârfului Padeș, la înălțimiile de 1200 – 1378 m. Se găsesc aici gențiana, clopoțeii, păiușul, care sunt specifice zonei alpine. Tot aici în Padeș, se găsesc unele specii de jneapăn, ienupăr, iarba stâncilor, specifice subzonei arbuștilor pitici.